Din nou in Cluj, de data asta alaturi de Dora si Michael. Si o provocare interesanta: sa invat franceza in doua luni de zile, pentru a putea comunica cu Michael! Ei bine, cu franceza m-am dat batut inainte de a incepe, insa cu Michael m-am inteles foarte ok prin semne, avand in vedere faptul ca el nu stia engleza iar eu nu puteam sa spun doar “Merci beaucoup!” in continuu, pentru ca nu prea ar fi avut sens! :)). A fost o nunta vesela, dar si cu multe multe emotii: momentul in care Dora intra in biserica si Michael o vede pentru prima data fiind un excelent exemplu in acest sens. A fost de altfel unul din acele momente in care mi-a parut rau ca fotografiile nu sunt cu sunet! :) Ca de obicei, cateva dintre cadrele preferate: